Cartea agricultura naturala - teoria si practica

O carte foarte bună, despre agricultura naturală, în care ne este descris amănunțit, efectele negative ale modificărilor produse naturii de către omenire. Deși acesta a supraviețuit și dezvoltat foarte bine, timp de milioane de ani, fără nici un ajutor extern, cum este mâna omului. Noi suntem cu idei preconcepute, cum ar fi lucrarea pământului mecanic și adăugarea de îngrășăminte chimice, aplicarea insecticidelor și pesticidelor, etc… . Dar o agricultură naturală, sustenabilă, este complet diferit, trebuie să înțelegem, că orice resursă are limitele ei. De aceea trebuie să ne orientăm către metode regenerabile, ecologice, care sunt în legătură directă cu natura, fără a dăuna florei, faunei, solului și nu în ultimul rând surselor de apă. Fără apă n-ar exista viața pe pământ în forma actuală.

Agricultura naturala, sustenabila.

Citat din aceasta carte, paginile 22-23.

„ Iluziile ştiinţei şi fermierul
În ziua de azi avem copii concepuţi în eprubetă şi oamenii de ştiinţă visează deja la ziua, nu prea îndepărtată, în care vor împerechea oameni superiori în medii de cultură, transferând genele fizicienilor şi ale matematicienilor talentaţi. Poate visează chiar la crearea unor rase noi de oameni. Nu va mai fi nevoie ca femeia să treacă prin chinurile naşterii sau să crească copii, deoarece copiii vor fi crescuţi în incubatoare complete, dotate cu dozatoare care îi hrănesc cu proteine şi vitamine artificiale.
Mâncarea nu va mai fi proteină din carne fadă sintetizată din petrol, ci ne vom delecta cu produse asemănătoare cărnii, delicioase şi ieftine, create prin încrucişarea genelor de soia cu genele de vacă, sau cu cele de porc. Astfel de visuri ale ştiinţei sunt atât de aproape de a deveni realitate, încât le pot vedea ca şi cum ar fi deja realitate. Atunci când va sosi acea zi, care va mai fi rolul agricultorilor?

Cultivarea pământului sub cerul liber poate deveni de domeniul trecutului. S-ar putea ca agricultorul să ajungă asistentul unui om de ştiinţă, ca laborant într-o fabrică etanşă, probabil chiar una care produce în masă oameni artificiali, puternici şi inteligenţi, pentru a elimina neplăcerea de a folosi, ori de avea de-a face cu fiinţe omeneşti obişnuite.

Pentru omul de ştiinţă, acest tip de tragedie apare doar ca un inconvenient temporar, ca un sacrificiu necesar. Ferm şi de neclintit în convingerea sa că, deşi este încă imperfectă, cunoaşterea umană va fi completă într-o bună zi, că acea cunoaştere are valoare atâta vreme cât nu este folosită greşit, el va continua, probabil, să răspundă nerăbdător provocării unor posibilităţi deşarte.

Dar aceste visuri ale oamenilor de ştiinţă sunt doar nişte miraje, nimic altceva decât dansuri în mâna Domnului Buddha. Chiar dacă oamenii de ştiinţă vor schimba lumea vie şi lumea neînsufleţită după cum doresc şi vor crea viaţă nouă, roadele şi creaţiile cunoaşterii umane nu vor depăşi niciodată limitele minţii umane. Văzute prin ochii naturii, acţiunile care decurg din cunoaşterea umană sunt toate în van. Totul este o iluzie arbitrară, creată de raţionamentul fals al omului, într-o lume
a relativităţii. Omul nu a învăţat şi nu a realizat nimic. El distruge natura cu iluzia că o controlează. Exilându-se şi întinându-se pe sine ca pe o jucărie, omul duce pământul în abisul anihilării. Nu va mai fi nici măcar un fermier care urmează comanda omului de ştiinţă şi care îl ajută. Ce tragedie ar fi ca acesta să fie viitorul fermierului! Ce tragedie ar fi şi pentru cei care râd de ruinarea fiecărui fermier, şi pentru cei care stau şi privesc! Nu mai rămâne decât o ultimă lucire de speranţă că principiul care moare ca un tăciune îngropat în satul agricol va fi dezgropat şi reînviat peste timp, pentru a înfiinţa o agricultură naturală, care să unească omul cu natura. ”

Descarcă cartea: agricultura naturala. Teoria și practica filosofiei verzi, de Masanobu Fukuoka varianta color.