Aquilegia

Aquilegia (Căldărușe) – flori elegante și rezistente pentru grădini de primăvară

Familie de plante: Ranunculaceae (Ranunculacee)

Etimologie:
Denumirea Aquilegia provine din limba latină – aquilegium însemnând „rezervor” sau „recipient de apă”, o referire la forma de cupă a florii, care pare să colecteze picăturile de ploaie sau rouă.

Origine:
Genul Aquilegia este originar din Europa, America de Nord, Siberia și Japonia, fiind apreciat în întreaga lume pentru eleganța florilor sale și rezistența excepțională la frig.

Specii și soiuri:
Genul cuprinde numeroase specii și hibrizi decorativi, printre care:

• Aquilegia caerulea – specie nord-americană, cu flori albastre și albe;

• Aquilegia canadensis – cu flori roșii și galbene, iubită de colibri;

• Aquilegia chrysantha – cu flori galbene, parfumate;

• Aquilegia vulgaris – cea mai cunoscută specie europeană, cu flori în nuanțe variate;

• Aquilegia flabellata, A. skinneri, A. olympica și A. transsilvanica – soiuri rustice, potrivite pentru grădini de umbră și semiumbră.

Îngrijire:
Plantele de Aquilegia înfloresc primăvara, din aprilie–mai până în iunie–iulie, oferind un spectacol bogat de culoare. Sunt foarte rezistente la frig, unele soiuri suportând temperaturi de până la -40°C.
Se dezvoltă bine în soluri argilo-nisipoase, cu umiditate moderată, expuse la soare sau semiumbră. Unele varietăți suportă și umbra completă.
Lucrările de întreținere sunt simple: udare la nevoie, îndepărtarea tijelor florale trecute și curățarea buruienilor. În cazul apariției bolilor foliare (ex. făinare), se recomandă tunderea completă a frunzelor afectate, planta regenerându-se rapid în câteva săptămâni.

Utilizare:
Aquilegia este o plantă elegantă și versatilă, potrivită pentru:

• ronduri perene semiumbrite sau umbrite;

• borduri și stâncării (în special soiurile pitice);

• grupuri ornamentale sau plantare solitară.
  Florile sale fine, în nuanțe de la alb și galben până la violet și roșu, sunt foarte apreciate și ca flori tăiate în aranjamente proaspete.