Paeonia lactiflora (Sarah Bernhardt, Red Charm, Madame Calot și alții) este bujorul clasic de grădină, cu tulpini care se usucă iarna. Bujorii Itoh sunt încrucișări între bujorul de grădină și cel arbustiv: tulpini rezistente care nu se culcă, frunziș frumos până toamna, flori mari, uneori galbene sau în culori de caisă, și o perioadă lungă de înflorire.

Septembrie – octombrie este momentul ideal: pământul e cald și rădăcinile se prind până la ger. Plantele în ghiveci se pot planta și primăvara, cu udare atentă vara.

Primăvara, când ies lăstarii, pune compost sau un îngrășământ pentru flori, sărac în azot. Prea mult azot dă frunze multe și flori puține.

Furnicile mănâncă nectarul lipicios de pe boboci. Nu fac rău și nu sunt necesare pentru înflorire. Taie florile pentru vază când bobocul e moale ca o bezea și scutură-le ușor.

În primăveri ploioase, bobocii sau lăstarii se pot înnegri și usca. Taie părțile atinse, nu uda pe frunze și curăță bine resturile toamna.

Cauzele cele mai dese: e plantat prea adânc, stă la umbră, a fost mutat recent sau e prea tânăr. Mai rar, îngrășare cu prea mult azot sau un îngheț târziu care a ars bobocii.

Da, la sfârșitul lui septembrie. Scoate-l cu mult pământ, divide-l dacă e mare în bucăți cu 3–5 ochi și replantează la adâncimea corectă. Va sta 1–2 ani fără flori multe.

Da, taie florile ofilite sub floare, păstrând frunzele. Planta nu-și consumă puterea pe semințe și arată mai curat.

Aproape la fel: toamna, taie tulpinile la 5–10 cm, deasupra mugurilor de la bază, nu la nivelul solului ca la bujorul de grădină.

Foarte bine, nu au nevoie de protecție. Au chiar nevoie de iarnă rece ca să facă boboci.