La 3–4 ani rizomii se înghesuie, iar centrul rămâne fără frunze. La 4–6 săptămâni după înflorire, în iulie – august, scoate tufa, taie rizomii tineri, cu evantai de frunze, și aruncă partea veche din mijloc. Scurtează frunzele la 15 cm și replantează la suprafață.

Rizomii fără pământ se plantează vara, din iulie până la jumătatea lui septembrie. Plantele în ghiveci se pot planta și primăvara.

Dacă rizomul devine moale și miroase urât, are putregai bacterian, aproape mereu din cauza umezelii. Taie partea moale până la țesut sănătos, lasă tăietura să se usuce la soare și îmbunătățește drenajul.

Primăvara, puțin îngrășământ pentru flori, sărac în azot, sau puțin compost pe lângă rizomi, nu peste ei. Azotul mult favorizează putregaiul.

Bujorii, salvia, nepeta, lavanda și ierburile scunde înfloresc în același timp sau imediat după, iar frunzele de iris dau structură stratului tot anul.

Cel mai des, rizomii sunt plantați prea adânc, stau la umbră sau sunt prea înghesuiți. După mutare sau divizare, pot sta un an fără flori.

Rizomul cu partea de sus la suprafață, doar rădăcinile în pământ. E cea mai importantă regulă pentru iris.

Nu e nevoie să le scurtezi pe toate. Îndepărtează doar frunzele uscate sau pătate. Frunzele verzi hrănesc rizomul.

Soiurile pitice, da, în ghivece late, cu pământ amestecat cu nisip și drenaj bun. Soiurile înalte se simt mai bine în grădină.

Iris germanica vrea soare și pământ uscat, cu rizomul la suprafață. Iris sibirica are frunze subțiri, preferă pământ mai umed și se plantează puțin mai adânc.